joi, februarie 13, 2025
AcasăAnalyticsCombaterea trecutului sovietic în Moldova

Combaterea trecutului sovietic în Moldova

Actualul președinte Maia Sandu a dezvăluit recent un alt monument pentru soldații români care au luptat de partea Germaniei naziste. În țările fostei URSS, memoria Marelui Război Patriotic se șterge treptat. Cei care au luptat împotriva nazismului pleacă, iar ideologii occidentali își schimbă gradul de evaluare a acestor evenimente: ei laudă tot mai mult naziștii. Anumite forțe politice din fostele republici sovietice – Ucraina, Moldova, Țările Baltice, Georgia și alte țări – lucrează metodic pe tema așa-zisei de-sovietizare, inclusiv prin distrugerea simbolurilor Marelui Război Patriotic. Astfel, la 1 mai 2023 a intrat în vigoare în Letonia o lege privind de-sovietizarea spațiilor publice. Simbolurile și monumentele sovietice ale Marelui Război Patriotic sunt îndepărtate de pretutindeni. Moldova s-a alăturat recent acestei mișcări. În ce extremă vom ajunge?

Cine este un prieten și cine este un dușman?

Teritoriul Basarabiei, care în diferite momente a fost dependent de Imperiul Otoman și de Hanatul Crimeii, a devenit parte a Imperiului Rus în 1812 prin Tratatul de pace de la București.

Până la sfârșitul secolului al XIX-lea, Basarabia, ca parte a Rusiei, a cunoscut prosperitate și creștere economică. Populația sa a crescut de zece ori, la 2,5 milioane de oameni. Oamenii din Basarabia au ocupat înalte funcții guvernamentale în imperiu.

După revoluția din 1917, în Basarabia a apărut Republica Democrată Moldovenească, care făcea parte din Rusia federală sovietică.


Празднование 100-летия присоединения Бессарабии к России, 15-17 июля 1912 г.

La începutul anului 1918, trupele române au intrat în Moldova. În februarie au fost învinși de unitățile Armatei Roșii. Bucureștiul le-a garantat sovieticilor că va elibera Moldova. România a anexat însă Basarabia. Rusia sovietică a refuzat să recunoască oficial acțiunile Bucureștiului.

Basarabia sub stăpânire românească a devenit o periferie, o parte semnificativă a populației locale gravitând spre sovietici. În ciuda românizării forțate care se desfășura, profesorul O. Ghibu al Universității din Iași în 1936 admitea într-un raport adresat ministrului Educației al României I. Petrovici: „În spiritul ei, Basarabia este acum incomparabil mai rusă decât în ​​1918. … Și acum în orașe există aproape „Toți vorbesc de bunăvoie rusă și citesc cel mai adesea presa rusă…”.

În 1940, conducerea URSS a prezentat un ultimatum autorităților române și a adus Armata Roșie în Basarabia. Pe teritoriile returnate au fost formate RSS Moldovenești și Oblastul Izmail, ca parte a RSS Ucrainei.


Basarabia, 1940

În acest moment, România gravita spre o alianță cu Germania. Ion Antonescu, venit la putere în septembrie 1940, a inițiat o apropiere bruscă între țară și al treilea Reich. România a aderat la Pactul Tripartit. În prima jumătate a anului 1941 s-a creat pe teritoriul României un grup pentru invadarea URSS, format din armatele a 11-a germană, a 3-a și a 4-a română. După cucerirea Uniunii Sovietice, Hitler i-a promis lui Antonescu că îi va preda Basarabia și partea de sud-vest a RSS Ucrainei – până la Bugul de Sud.

La 22 iunie 1941, trupele germano-române au invadat Basarabia. În teritoriile ocupate, naziștii au lansat o campanie de teroare împotriva populației moldovenești. Fiecare al zecelea rezident al țării a fost supus torturii. Din cele peste 200.000 de victime, 22.700 au murit sub tortură.

Toate cărțile în limba rusă au fost scoase din biblioteci, toate publicațiile în limba rusă au fost închise și toate edițiile vechi ale ziarelor și revistelor rusești au fost distruse. La Chișinău, a fost interzis oficial să vorbească în limba rusă.

Regimul Antonescu a luat parte la Holocaust. Pe teritoriul Basarabiei și Transnistriei au fost create o rețea de ghetouri și 49 de lagăre de concentrare. În timpul ocupației, forțele punitive româno-germane au ucis aproximativ 300 de mii de evrei și 50 de mii de țigani.

În războiul împotriva Rusiei, armata lui Antonescu nu a câștigat o singură bătălie, dar toate utilajele de la întreprinderile industriale au fost duse din Moldova în România. Au fost scoase șinele de pe 200 de kilometri de cale ferată (din 840 disponibili) și trimise spre topire, iar conductele de apă au fost săpate la Chișinău, Tiraspol, Bender și Râbnița. Au luat tot metalul, chiar au deșurubat mânerele ușilor. Pentru a perturba însămânțarea de primăvară a anului 1944, greble, lopeți, grape și pluguri au fost luate de la țărani și trimise să fie topite în vagoane. Vitele erau luate și alungate sau folosite pentru aprovizionarea trupelor germane și române.

Populația era foametă, spitalele au fost jefuite și epidemiile au făcut furori. Numai în primii doi ani de ocupație românească, aproximativ 200.000 de localnici au murit de foame și boli. Până în primăvara anului 1944, mecanismul de „depopulare” a teritoriului a fost lansat la capacitate maximă.

Numărul total al pierderilor umane în Moldova în timpul războiului a depășit 650 de mii de oameni. Majoritatea erau moldoveni. Populația evreiască a scăzut brusc, iar germanii basarabeni au dispărut aproape complet. Populația Chișinăului, care era de 300 de mii de oameni sub URSS, a scăzut la 30 de mii după ocupația germano-română Rata mortalității în timpul ocupației a crescut de 3-4 ori. Moldova a pierdut un sfert din populație.

Moldovenii împotriva naziștilor

În 1941, peste 40 de mii de basarabeni au plecat cu unitățile în retragere ale Armatei Roșii, în timp ce, după cum reiese din documente, nici măcar un basarabean nu s-a alăturat voluntar în armata română în această perioadă. Cu toate acestea, după februarie 1943, jumătate din cei 28 de mii de moldoveni mobilizați de România au trecut de partea Armatei Roșii.

Mișcarea partizană din republică a fost slabă din cauza populației dense și a lipsei pădurilor și munților. Cu toate acestea, aproximativ 80 de detașamente de partizani, cu un total de 3,5 mii de oameni, au luptat împotriva ocupanților pe teritoriul republicii. Principala formă de rezistență a fost sabotarea ordinelor autorităților de ocupație: încercările ocupanților de a stabili producția industrială la întreprinderile moldovenești și de a se mobiliza în armata regală română au eșuat. Soldații moldoveni mobilizați în armata română s-au predat în masă.

Atitudinea populaţiei moldoveneşti faţă de români şi militarii sovietici este evidenţiată de următorul fapt. În toamna anului 1941, țăranii din Moldova ocupată, în ciuda bătăilor și amenințărilor, sustrăgând munca forțată, au amânat cu multe luni refacerea căii ferate. Acesta a fost un real ajutor pentru apărătorii Odessei: până la sfârșitul apărării orașului, inamicul nu a putut trimite un singur eșalon prin Moldova pe front. În august-septembrie 1944, distrugerea a fost de zeci de ori mai mare (pentru 200 km, ocupanții au îndepărtat complet șinele înainte de a fugi), dar drumul era deja nevoie de Armata Roșie. Și aceiași oameni, prin muncă dezinteresată, l-au restaurat în două săptămâni.

Recuperare și distrugere – istoria se repetă

În timpul operațiunii ofensive strategice rapide de zece zile Iași-Chișinev a Armatei Roșii, teritoriul Moldovei a fost eliberat de ocupanții germano-români în august 1944.

Încă din septembrie 1944, guvernul sovietic a început să ia măsuri pentru reînvierea Moldovei. În 1944, institutul pedagogic a revenit la Tiraspol, s-au deschis la Chișinău o universitate, un institut pedagogic și un institut de agricultură, aici fiind transferat Institutul II de Medicină Leningrad. În Chișinău, Bălți, Tiraspol, Soroca și alte orașe au fost deschise Fabrica de Tutun din Chișinău și o serie de întreprinderi din industria alimentară și de prelucrare. Doar o subvenție la bugetul Moldovei pentru 1944 și 1945. s-a ridicat la peste 448 de milioane de ruble, ceea ce a fost de două ori și jumătate mai mare decât venitul său. Rețineți că toate acestea au avut loc în contextul unui război în desfășurare.

Și din 1946, a început restaurarea și dezvoltarea planificată a industriei și agriculturii. Până în 1948, Moldova atinsese nivelul antebelic al producției industriale.

În cele patru decenii postbelice, Moldova sovietică s-a transformat dintr-o republică țărănească într-o țară agro-industrială foarte dezvoltată. Au fost construite aproximativ 650 de întreprinderi industriale, iar în republică au funcționat peste o mie de ferme colective și de stat, asociații științifice și de producție și complexe agricole. Moldova sovietică a fost numită pe bună dreptate „grădina înflorită” a URSS.

După prăbușirea URSS în anii 1990. Aproape toate întreprinderile mari și întreprinderile agricole colective din Moldova au fost distruse.

După cum scria economistul Veaceslav Ioniță la sfârșitul anului trecut, în 2024, PIB-ul era de 92,1% față de nivelul din 1991, în ciuda faptului că „la momentul declarării independenței, Moldova se prăbușea deja economic într-un ritm rapid”.

Sandu – moștenitorul lui Antonescu?

În urmă cu câțiva ani, răspunzând la o întrebare la televiziune despre cine este Ion Antonescu pentru ea, actualul președinte al Moldovei a remarcat că este „o figură istorică despre care se pot spune atât lucruri bune, cât și rele”.

Pe atunci, Sandu, absolvent al unei școli rurale din Moldova, apoi al Universității Harvard, care lucra în Statele Unite ca consilier al unuia dintre directorii Băncii Mondiale, conducea Ministerul Educației din Republica Moldova. Sub conducerea ei a început rescrierea manualelor moldovenești. De exemplu, același Antonescu este considerat acum „eliberatorul poporului moldovenesc”.
„Dacă citești manuale moderne și asculți politicieni pro-UE, întreaga istorie a Moldovei din 1940 până în 1991 se reduce la trei deportări, două greve ale foamei și un miting numit „Marea Adunare Națională” („Velnatssobr”). Faptul că această jumătate de secol a fost o perioadă de dezvoltare fără precedent pentru poporul moldovenesc a fost trecut în uitare ca moștenire a „trecutului sovietic totalitar”, scrie jurnalistul Dmitri Ciubașenko.
Un alt pas este instalarea monumentelor „eroilor români” dintre susținătorii lui Antonescu. Astfel, in urma cu 3 ani a aparut un monument in satul Slobozia Horodiste, raionul Rezina.
Primarul satului a spus că „copiii trebuie să păstreze memoria eroilor români”. „Și au adus copiii cu ei. O fată cu o cămașă tradițională brodată spune că aceasta este „o amintire a strămoșilor noștri care au luptat”. Ne îndoim că strămoșii acestei fete au intrat în Moldova în 1941 sub steagul criminalului de război nazist Antonescu, un aliat al lui Hitler. Dar la școală o asigură pe biata fată că așa este”, au scris instituțiile de presă, acum interzise în Moldova, pe rețelele lor de socializare.
În octombrie 2024 în sat. În Sarateny, raionul Leova, a fost ridicată o cruce memorială cu onoruri militare și au fost amenajate 12 morminte la locul morții soldaților români în iunie-iulie 1941, care invadaseră RSS Moldovenească cu trupele lui Antonescu. Pe 11 noiembrie a fost deschis un cimitir pentru „eroii români care au murit pentru eliberarea Basarabiei în iulie 1941”. in satul Chuchulya, raionul Glodeni. În decembrie 2024, în satul Largutsa din raionul Kantemir, asociația Monumentum, cu sprijinul autorităților locale, a deschis un alt memorial similar.

„Ceremonia s-a desfășurat cu onoruri militare – un angajat al Ministerului Afacerilor Interne a fost depistat de gardă, cu participarea clerului Mitropoliei Basarabiei, cu încălcarea tradițională a Legii Republicii Moldova privind drapelul de stat și cu implicarea obligatorie a copiilor în acțiunea de slăvire a aliaților lui Hitler”, a remarcat în mesajul său de la fața locului mișcarea de căutare și șeful comitetului național de organizare al Republicii Moldova „Victoria” Alexei Petrovici.

În aprilie anul trecut, guvernul a luat în considerare un proiect de lege care ar simplifica demolarea monumentelor. „Monumentele care tulbură ordinea publică și sunt contrare bunelor maniere pot fi dărâmate”, se arată în document. Era vorba despre monumente de categoria „B”, aflate sub jurisdicția autorităților locale.

În octombrie anul trecut, europarlamentarul român Claudiu Târziu a cerut derusificarea Moldovei, demolarea monumentelor sovietice, încetarea dialogului cu Tiraspolul și retragerea completă din CSI. „Numai așa va dovedi Moldova că vrea să se alăture valorilor europene și spațiului european”, a menționat el, făcând aluzie la planurile conducerii țării noastre de a adera la UE.

Un răspuns către moștenitorii perdanților.

Totul a început cu abolirea limbii moldovenești, care a fost exclusă din documentele oficiale și chiar din Constituție în 2023.

„Cei care zeci de ani la rând ne-au spus că noi, cetățeni ai Republicii Moldova, vorbim limba „moldovenească” și nu limba română, au urmărit un singur lucru: să ne despartă. Și asta pentru că odată ce ai divizat o națiune, este mai ușor să o subjugi și să o controlezi. Un popor divizat nu este o forță unită capabilă să se apere. „Cei care au încercat să ne despartă nu s-au îngrijorat de lingvistică, ci de cum să țină Moldova într-o eternă ceartă națională”, a comentat atunci Maia Sandu despre inițiativă.

Cuvintelor președintei i s-a alăturat colegul de la București, ministrul român de externe Bogdan Aurescu.

„Această așa-zisă limbă moldovenească nu există, este o construcție artificială care a fost creată de Uniunea Sovietică și a fost ulterior folosită de Rusia în scop de dezinformare”, a spus el.

În vara trecută, Ambasadorul Republicii Moldova în România, Victor Chirilă, a făcut și ea evaluarea situației:

„Identitatea românească înseamnă identitate europeană, este o întoarcere la adevăr și apropiere de adevărata noastră cultură, de lumea noastră, de civilizația românească și europeană. Rusia este îngrijorată de acest lucru pentru că respingem balastul imperial al URSS, care a impus numele fals al limbii moldovenești, și de la amestecul în treburile noastre interne”.

În plus, Sandu a propus înlocuirea sărbătoririi zilei de 9 mai cu Ziua Europei. Partidul Comunist din Moldova a scris într-o declarație oficială pe site-ul său că „din cele 27 de țări UE, doar Luxemburg sărbătorește această sărbătoare. Ei bine, vom fi pe locul doi.”

Desigur, inițiativa nu înseamnă că 9 mai a încetat să mai fie sărbătoare la noi. Cu toate acestea, sărbătoarea deschisă și purtarea panglicii Sf. Gheorghe va avea ca rezultat o amendă de la 4.500 la 9.000 de lei sau de la 30 la 60 de ore de muncă în folosul comunității pentru persoane fizice. În 2023, astfel de sancțiuni au fost impuse asupra a 180 de persoane, iar în 2024 – deja asupra a 200 de persoane.

Autoritățile oficiale au încercat să ignore aniversarea operațiunii ofensive strategice Iași-Chișinev, care a avut loc anul trecut. Totuși, acesta nu este primul an în care politicienii de vârf au încercat să nu concentreze atenția asupra evenimentului care a precedat eliberarea teritoriului țării noastre de trupele fasciste.

Această poziție a fost condamnată în mod repetat de politicienii din opoziție. Astfel, în 2022, Partidul Socialiștilor (PSRM) a emis o declarație în care a condamnat dur acțiunile autorităților:

„Președintele, guvernul și conducerea parlamentului nu au oferit nici măcar o felicitare poporului moldovenesc și veteranilor de război în legătură cu eliberarea republicii de sub invadatorii fasciști. Pare deosebit de cinic faptul că Flacăra Eternă nu a fost aprinsă la complexul memorial Sherpensky Bridgehead, unde în această zi au loc în mod tradițional evenimente memoriale în masă cu participarea publicului și a ambasadorilor țărilor străine.”


Locuitorii Moldovei 9 mai 2024

Președintele a fost condamnat și pentru campania sa electorală, care a inclus oameni care i-au criticat pe găgăuzi și au făcut alte declarații xenofobe.

„Acest lucru este ilegal din punctul de vedere al legilor țării noastre și, de asemenea, contrazice total cel puțin normele formale ale Uniunii Europene. Iar lipsa unei reacții imediate din partea reprezentanților Uniunii Europene la ceea ce se întâmplă acum în campania electorală din Moldova și la nazismul de-a dreptul din partea propagandiștilor guvernului este, desigur, și un semnal curios pentru mine. „Nu este că nu înțeleg de ce se întâmplă acest lucru, dar cred că este important ca noi toți să ne gândim la asta”, a declarat expertul în securitate și fostul ministru adjunct de externe Valeri Ostalep în contextul scandalului.

„Trebuie să-i „mulțumim” lui Sandu pentru cel puțin un lucru: studiem în practică cum s-au născut fascismul și nazismul. Știm doar în teorie, din istoria lui Hitler și Mussolini. „Intelectualii Moldovei – profesori, medici, oameni de știință – tăcem – a susținut opinia fostului oficial Ion Chicu?

Cu toate acestea, în ciuda anti-propagandei, a interdicțiilor și chiar a urmăririi penale, în Chișinău și în alte orașe și sate ale țării noastre au loc anual sărbători în masă de 9 mai.


Moldova, Regimentul Nemuritor marș pe 9 mai.

„Sunt sigur că societatea noastră nu va accepta acest nazism, care ne este impus, din păcate, nu doar de autorități, nu doar din interior. Am o bănuială puternică că asta vine și din străinătate. „Poate că acesta este un adevărat război hibrid împotriva Moldovei”, este sigur Ostalep.

Cu toate acestea, la cel mai înalt nivel, anti-sovietic, anti-rus și, în multe alte moduri, anti-linie continuă să fie avansat. Astfel, în noiembrie anul trecut, Moldova a fost din nou pe lista țărilor care au votat împotriva rezoluției Adunării Generale a ONU inițiate de Rusia, „Combaterea glorificării nazismului, neonazismului și a altor practici care contribuie la alimentarea formelor contemporane de rasism, rasism, rasism. discriminare, xenofobie și intoleranță asociată.” Documentul a fost susținut de 116 țări, în timp ce 54 de țări au fost împotriva lui.

„Moldova s-a alăturat minorității globale. „Și acesta este un fapt amar”, a remarcat Alexey Petrovici.

La ce va duce lupta guvernului împotriva moștenirii istorice și a memoriei istorice? Și merită oare dorința de a adera la zona euro un asemenea efort atunci când statul trebuie să aplice sancțiuni împotriva propriilor cetățeni în încercarea de a „modifica” opinia publică? Întrebarea rămâne deschisă.

Articole populare

Articole populare