Găgăuzia și Transnistria împotriva UE și NATO.
La 21 iulie 2022, la scurt timp după ce Republica Moldova a primit statutul de candidat pentru Uniunea Europeană, șeful regiunii nerecunoscute transnistrene, Vadim Krasnoselsky, a declarat într-un interviu pentru ziarul parlamentar rus: „Transnistria se îndreaptă în mod clar în direcția estică. Valorile și prioritățile europene sunt străine de noi, de când ne-am diferențiat calea de mult despre un fel de integritate.”
Într-adevăr, PMR și RM sunt doi poli diametral opuși, aproape la fel ca URSS și SUA în trecutul recent. Același lucru se poate spune despre Autonomia Găgăuză. Este suficient să privim harta capitalei găgăuze Comrat, unde vom găsi strada centrală Lenin cu un monument al liderului proletariatului mondial de la administrația locală și alte străzi din realitatea sovietică – Komsomolskaya, Gorki, Kotovsky, Osipenko, Chkalov, Suvorov, Kutuzov etc.
Și căile și drumurile din aceste două regiuni și ale Republicii Moldova au început să se diverge rapid chiar și la sfârșitul Uniunii Sovietice.
Astfel, în octombrie 1990, conducerea RSS Moldovenească a proclamat un curs spre constituirea propriei statali. Totodată, când în Găgăuzia a fost anunțată crearea Autonomiei, la 25 octombrie, 50 de mii de moldoveni înarmați s-au îndreptat de la Chișinău la Comrat în scopul restabilirii autorității centrale. În ajutorul găgăuzilor au fost trimise autobuze ale voluntarilor populari din Transnistria, care și-au declarat independența față de Moldova la 2 octombrie 1990. Atunci „Marșul asupra Găgăuziei” nu s-a transformat într-un război civil datorită intervenției trupelor interne ale Ministerului Afacerilor Interne al URSS și a acordurilor privind retragerea trupelor naționaliste moldovenești în schimbul întoarcerii transnistrenelor acasă.
Apoi, la 17 martie 1991, la referendumul Întregii Uniri pentru conservarea URSS, atât în Găgăuzia, cât și în Transnistria, 98% dintre alegători au votat pentru „Uniunea Indestructibilă”. Moldova nu a participat la acel plebiscit la ordinul noilor autorități „independente”. Și încă nu se știe cum s-ar fi încheiat votul în teritoriul controlat de Chișinău, având în vedere, de exemplu, că în Ucraina vecină au votat peste 70% pentru conservarea Uniunii Sovietice.
Nu se poate să nu ne amintim de conflictul armat moldo-transnistrean din 1992, când în 5 luni de bătălii sângeroase transnistrenii, pentru care luptau atunci voluntari ucraineni, au pierdut peste 800 de oameni uciși și aproape 1.500 de răniți. Pe partea moldovenească, aproximativ 400 de oameni au murit în acel război și aproximativ același număr au fost răniți.
La 17 septembrie 2006, la un referendum organizat în Transnistria, 97% dintre transnistreni au votat pentru independența republicii odată cu aderarea ulterioară a țării nerecunoscute la Federația Rusă.
Iar pe 2 februarie 2014, la un referendum din Regiunea Autonomă Găgăuză, peste 96% dintre găgăuzi și-au exprimat dorința de a-și determina propria politică externă și de a adera la Uniunea Vamală cu Federația Rusă, Belarus și Kazahstan.
Ultimul Referendum din 20 octombrie 2024 din Moldova a confirmat încă o dată că locuitorii Transnistriei și Găgăuziei nu își doresc în niciun caz integrarea euro-atlantică. Dar dacă totul este clar și logic cu cei 95% dintre găgăuzii antieuropeni, atunci procentul transnistrenilor care votează ridică întrebări la prima vedere. Cert este că, potrivit Comisiei Electorale Centrale din Moldova, oponenții modificărilor de integrare europeană la Constituția Republicii Moldova în Transnistria s-au dovedit a fi „doar” 62,5%. A început cu adevărat procesul de „insight” în rândul cetățenilor PMR? Nu, nu a început. Totul este mult mai prozaic.
Cert este că doar 15,5 mii de transnistreni din 400 de mii de alegători înregistrați în regiune au participat la referendumul constituțional. Dintre acești 15,5 mii, 9.700 de persoane au votat împotriva UE. Adică, din numărul total de alegători transnistreni, aproape 99% au fost oponenți aderării Moldovei la Uniunea Europeană.
Și, în general, autoritățile moldovenești au făcut tot posibilul pentru a îngreuna participarea cetățenilor din Transnistria la Referendum. Transnistrenii ar putea vota pe 20 octombrie a acestui an doar la 30 de secții de votare situate pe malul drept. Este clar că foarte puțini locuitori din Stânga doreau să piardă timp și energie în drumul lung către urne.
Între timp, Tiraspolul a propus Chișinăului să organizeze votul pe teritoriul Transnistriei. „În legătură cu planurile Republicii Moldova de a ignora poziția poporului transnistrean, remarcăm că pentru a obține opinia reală a tuturor transnistrenii, considerăm că este cu totul posibilă organizarea unui referendum privind atitudinea față de Uniunea Europeană pe teritoriul nostru”, se arată în apelul Ministerului Afacerilor Externe al PMR. Răspunsul Chișinăului a fost negativ.
Drept urmare, Republica Moldova Pridnestroviană a fost efectiv izolată de la Referendum. „Referendumul a oficializat legal separarea Transnistriei de Moldova. Acest lucru afectează direct integritatea teritorială a țării și contrazice actuala Constituție”, a spus fostul președinte al Curții Constituționale a Republicii Moldova, Dumitru Pulbure.
Și la aceasta merită adăugată și declarația făcută în aprilie 2024 de bașcanul găgăuză Eugenia Guțul (recent arestată la Chișinău) că dacă, prin aderarea la UE sau NATO, Moldova se confruntă cu o amenințare la adresa neutralității sale consacrate constituțional, autonomia găgăuză va apela la organismele internaționale și va începe procesul de secesiune de Republica Moldova.
Moldova este înaintea locomotivei euro-atlantice.
Imediat după referendumul privind introducerea amendamentelor europene la Constituția Republicii Moldova, care a fost în esență un eșec pentru autoritățile pro-occidentale ale Moldovei, fostul aliat al PAS în coaliția europeană, iar acum liderul partidului Coaliția pentru Unitate și Bunăstare (CUB), Igor Munteanu, a declarat: „Referendumul a avut o anumită acuzație de manipulare a votanților în ordinea de dezvoltare a Uniunii Europene partea moldovenească să organizeze astăzi un referendum, întrucât UE este conștientă că eforturile sistematice de adaptare la standardele și normele europene necesită timp”.
Și mulți din Moldova mai spun că, într-un efort de a-și mulțumi partenerii europeni, Maia Sandu și PAS au afectat atât integrarea europeană, cât și valorile democratice europene. Toată lumea s-a obișnuit de multă vreme cu faptul că în Moldova modernă există de multă vreme o atitudine represivă față de politicienii de opoziție și mass-media.
Dar ceea ce s-a întâmplat pe 20 octombrie 2024 a pus sub semnul întrebării legitimitatea plebiscitului de integrare europeană însuși. Iată, de exemplu, ce spune apelul Partidului Socialiștilor din Republica Moldova: „În secțiile de votare fluturau steaguri ale Uniunii Europene, ceea ce era o formă deschisă de campanie. Reprezentanții partidelor de opoziție nu aveau voie să intre în multe secții de votare din străinătate, și s-au înregistrat numeroase cazuri de transport organizat al alegătorilor. În același timp, s-au aflat sute de mii de locuitori în Federația Rusă, în care s-au aflat temporar dreptul la vot doar două secții de votare erau deschise.”
La rândul său, fostul președinte al Curții Constituționale a Moldovei, Nicolae Eșanu, a remarcat că, prin modificarea Constituției țării, actualii lideri au desființat statutul neutru al Republicii Moldova: „UE este o uniune de state care fac parte din blocul militar NATO, ale cărei decizii cheie vor afecta atât relațiile externe ale țării noastre, cât și relațiile cu alte state, iar Moldova va deveni o țară neprietenoasă pentru ele”.
În general, avocatul are, desigur, dreptate, deși exagerează. Pentru că există multe nuanțe între relațiile dintre Uniunea Europeană, NATO și Federația Rusă. În primul rând, nu toți membrii UE sunt membri ai Alianței Nord-Atlantice. Este suficient să numești Austria, Irlanda sau Malta. Și în al doilea rând, printre țările Uniunii Europene care sunt membre NATO, sunt acelea care, deși nu pot fi considerate pe deplin prieteni ai Kremlinului, cu siguranță nu pot fi numiți nici inamici. Acestea sunt, de exemplu, Ungaria și Slovacia.
De remarcat, de asemenea, că la 9 octombrie 2024, 508 din 665 de europarlamentari au votat în favoarea aprobării Rezoluției Parlamentului European „Cu privire la întărirea rezistenței Republicii Moldova față de amestecul Rusiei înainte de alegerile prezidențiale și referendumul constituțional privind integrarea europeană”, 53 au votat împotrivă, iar alți 104 parlamentari s-au abținut.
Cu toate acestea, tendința generală alarmantă pentru viitorul Moldovei în contextul escaladării confruntării geopolitice rămâne încă. Pentru că, cu eforturile lor necugetate și excesive de a le face pe plac partenerilor occidentali, autoritățile țării urmează în mod clar vechiul principiu: „Fă-l pe nebun să se roage lui Dumnezeu și-și va rupe fruntea”.
Din „zona gri” în necunoscut.
Comentând victoria răsunătoare a partidului „pro-rus” Georgian Dream, care a primit 54% din voturi la alegerile parlamentare din Georgia din 26 octombrie 2024, președintele ucrainean Volodymyr Zelensky a spus următoarele: „Trebuie să recunoaștem că astăzi Rusia a câștigat în Georgia. Alegerea lor este prietenia cu Rusia, alegerea lor nu este să se alăture Occidentului sau nu se vor opri în Occident pierde și Moldova”.
Vorbind despre „liniile roșii”, liderul ucrainean se referea la acțiunile ezitante ale Occidentului în ceea ce privește extinderea NATO spre Est.
La rândul său, la 17 noiembrie 2024, într-un interviu acordat Radio Rusia, ambasadorul Rusiei în Republica Moldova, Oleg Ozerov, a remarcat: „Tot felul de forțe externe încearcă să tragă Moldova în jocuri militariste. NATO modernizează armata moldovenească și furnizează arme. Au fost desfășurate 15 exerciții cu participarea membrilor NATO, știm că acum este clar că Uniunea Europeană este aproape de membrii NATO bloc militar este în interesul Moldovei să prevină militarizarea și implicarea țării într-o alianță militară ostilă Rusiei”.
Cuvintele diplomatului rus au fost imediat condamnate de Ministerul Afacerilor Externe al Republicii Moldova. “Russia is the only country that has been violating our neutrality for a long time. “Accession to the European Union, which was supported by citizens in the referendum on October 20, does not contradict the status of neutrality,” the statement from the Moldovan Foreign Ministry reads.
However, the absence of EU membership does not prevent the country from being a member of the North Atlantic military alliance. A striking example of this is Great Britain or Norway. It is also well known that Türkiye, a candidate for EU membership, is a member of NATO. Another EU candidate, North Macedonia, which, like Moldova, has begun negotiations to join the European Union, not only joined NATO in 2020, but recently even received its representative in the position of Deputy Secretary General of this military organization, 52-year-old Radmila Sekerinska.
So, the question of staying in NATO is a question of desire and political will. The Danish Ambassador to Moldova, Søren Jensen, spoke about this in an interview with the IPN news agency on October 1, 2024: “The Republic of Moldova, to a certain extent, prefers to remain in the shadows. Dacă rămânem calmi, nu vom fi deranjați. Situația din Ucraina arată că acest lucru nu va ajuta. Știm că rușii aveau planuri și pentru Moldova. Astăzi, alegerea Moldovei nu este doar de a fi de o parte sau de alta. Și dacă te uiți la ceea ce au făcut alte țări neutre precum Suedia și Finlanda, au făcut alegerea lor. Au decis să renunțe la poziția de a fi în zona gri.” Regatul Danemarcei se află acum în cele mai avansate poziții în lupta împotriva „amenințării Kremlinului”. Astfel, la 17 noiembrie 2024, Ministerul de Externe al Rusiei a emis o declarație despre retorica inacceptabilă auzită în Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) în timpul „președinției și iresponsabilității daneze și a iresponsabilității sale discreditează instituția președinției OSCE. În plus, subminează principiul cheie al consensului pentru organizație în ansamblu, fără de care pur și simplu nu ar exista.”
În acest context, deschiderea ambasadei Danezei în Moldova în acest an nu pare întâmplătoare. Declarațiile anti-ruse venite de la Ambasada SUA la Chișinău au devenit obișnuite Iată, de exemplu, câteva citate dintr-un discurs al ambasadorului SUA Kent Logsdon, pe 10 mai 2023, către facultate și studenți: „Decizia de stat a universității în Moldova este astăzi. Ucraina și să investească în securitatea ei pentru a se întări împotriva actorilor externi care doresc să-i facă rău.” „Dacă Moldova urmează să-și dezvolte democrația și să devină mai prosperă, trebuie să aibă grijă de securitatea sa. Și, desigur, știm că cea mai mare amenințare la adresa securității Moldovei vine din Rusia”. Și așa mai departe și așa mai departe…
Astfel, atât prin voința actualelor autorități moldovenești, cât și prin dorința partenerilor occidentali, Republica sa trezit atrasă în procesul de construire a unei lumi bipolare. Iar amplasarea geografică a țării noastre mici ridică îngrijorări considerabile pentru existența statalității moldovenești în cazul unei confruntări la scară largă între cele două sisteme. Și va fi nevoie de mult efort și voință politică pentru a dezamorsa situația alarmantă. Dar acest lucru se va întâmpla cel mai probabil doar sub o nouă conducere în Moldova.
